Tuesday, February 27, 2007

Tuesday, February 20, 2007

SIBIU
-Capitala Culturala a Europei-












De sute de ani, cetatea
Sibiului s-a situat în calea invaziilor din Evul Mediu, al conflictelor şi războaielor. De aceea, în acele vremuri tulburi oraşul îşi întâmpina vizitatorii cu ziduri de apărare solide şi porţi închise.O legendă spune că acum 800 de ani fondatorii oraşului au trasat locul viitoarei aşezări cu două săbii. Aceste arme se pot vedea astăzi doar în stema istorică a oraşului.Săbiile din Evul Mediu au dispărut de mult şi oraşul şi-a deschis larg porţile spre lume şi a devenit adăpost pentru oameni de culturi diferite, care vorbeau limbi felurite şi împărtăşeau credinţe diferite. Secolele în care au trăit paşnic laolaltă pe aceste meleaguri au adus tot mai aproape diversele comunităţi etnice, până la modelul de convieţuire din ziua de azi.Sibienii sunt oameni calzi şi ospitalieri. Ei îşi primesc vizitatorii cu braţele deschise fie că aceştia vin să-şi stabilească o afacere aici sau vin ca turişti dornici să cunoască mai bine moştenirea noastră culturală şi să petreacă clipe de destindere.Ocazia oferită Sibiului de a deveni Capitală Culturală Europeană este o şansă pentru noi de a ne prezenta orasul, modul nostru de viaţă şi realizările noastre, într-un program complex şi atractiv. Vă invităm să hoinăriţi pe străzile şi pieţele oraşului istoric, cu arcadele lor gotice, casele în stil renascentist şi elegantele biserici baroce, la care se adaugă clădirile în stil Art Nouveau.Aici puteţi întâlni artiştii şi creaţiile lor, aici puteţi încerca bucătăria noastră tradiţională şi vinurile, sau puteţi vizita numeroasele muzee care adăpostesc valoroase colecţii de artă.Oraşul nostru vă aşteaptă să-i descoperiţi muzica, dansul, teatrul, artele vizuale şi alte evenimente care vă vor scoate din sălile de spectacol şi vă vor purta spre cele mai inedite locuri de desfăşurare: pe străzi şi în pieţe, în pivniţe şi mansarde, pe zidurile cetăţii şi în biserici.Vă invităm pe toţi să veniţi la Sibiu şi vă dorim să petreceţi un timp cât mai plăcut aici, care să se transforme într-o bogată experienţă culturală .

Tuesday, January 16, 2007

Mihai Eminescu

15.01.1850-15.06.1889


Este contemporan cu noi, deşi a murit în urmă cu peste un secol. Spirit universal, a fost condamnat să rămână în graniţele limbii române. Este poet naţional, dar prea puţini români i-au citit poezia cu adevărat. Dacă putem vorbi de o limbă de lemn a criticii, în cazul lui Eminescu există cele mai multe şabloane. Receptarea operei lui Eminescu ar putea ţine loc unei radiografii a spiritualităţii româneşti. În funcţie de epocă, se schimbă şi gusturile şi tiparele de interpretare.

Eminescu nu şi-a publicat niciodată opera. A considerat-o îmtotdeauna nedesăvârşită. E drept că, în timpul vieţii, Titu Maiorescu i-a publicat un volum de poezii, dar Eminescu nu l-a considerat nici pe departe perfect. Nu ar fi putut, însă, rămâne în conştiinţa naţională cu doar douăzeci şi trei de poezii publicate în reviste, încât, în perioada 1883-1911, Titu Maiorescu a scos unsprezece ediţii ale volumului „Poesii”, ceea ce a dus la consacrarea definitivă a lui Mihai Eminescu.

Probabil că nu am fi ajuns niciodată la adevărata cunoaştere a poeziilor lui dacă Perpessicius nu s-ar fi încumetat să înceapă să-i descifreze şi să-i tipărească manuscrisele.

N-au întârziat să apară nici epigonii, dar nici duşmanii. Macedonski este, poate, cel care şi-a declarat în modul cel mai violent inamiciţia. Creangă, însă, i-a fost prieten. Au vorbit, au râs împreună, au hoinărit şi Dumnezeu i-a chemat la El în acelaşi an.

Dar Eminescu nu a fost numai poet. A fost şi jurnalist, prozator şi traducător: un om de cultură desăvârşit.

Ce ştiu românii despre Eminescu? Cum îl numesc? Vă mai amintiţi comentariile învăţate, cândva, pe de rost? “Luceafăr”, “stea polară”, “poet nepereche”, automatisme de receptare care trădează destinul unui poet condamnat să rămână neînţeles din cauza unei amare celebrităţi.

Noica spunea cândva că poporul român suferă de “eminescianită”. Poate că a venit vremea să comunicăm sincer cu Eminescu: să-l citim ca şi când nu s-ar fi scris nimic despre el şi să ne bucurăm de fiecare vers. Poate că numai aşa suferinţa va căpăta alt gust, va deveni “dureros de dulce”, iar lumina va coborî şi în “cercul nostru strâmt”.

Nu-l căutaţi pe Eminescu în afara voastră! Eminescu e în voi.



“Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

Ce ni s-a dat?” (“Stelele-n cer”, 1879)


Saturday, December 09, 2006

Sportul si Televiziunea!



Amintind Rezolutia (76) 41 referitoare la principiile pentru o politica a sportului pentru toti;

Tinând cont de faptul ca guvernelor le revine responsabilitatea de a veghea ca sa fie oferite posibilitati pentru practica sportului la toate nivelele de experienta si tuturor cetatenilor;

Convins ca televiziunea reprezinta un mijloc important pentru a atinge aceste obiective si felicitându-se pentru faptul ca majoritatea organizatilor de televiziune acorda deja o parte apreciabila a emisiunilor unor programe care trateaza despre diverse aspecte ale sportului si activitatilor recreative;

Având in vedere modalitatile concrete in care sportul este organizat in statele mebre si faptul ca, intr-un numar mare din acestea, protejarea independentei organizatiilor de sport este garantata , fie prin constitutie, fie prin politica guvernului;

Subliniind principiul care prevaleaza in statele membre conform caruia organismele de radiodifuziune sunt autonome si independene fata de guverne in ceea ce priveste continutul programelor lor si al functionarii de zi cu zi;

Recomanda guvernelor statelor membre sa intreprinda masurile necesare, tinând cont de structura si de traditii, in scopul de a incuraja organismele nationale de sport si de televiziune sa realizeze intre ele, când este cazul stabilind mecanismele adecvate, intelegeri si cooperare in vederea:


examinarii aspectelor de principiu in general si a tuturor celorlalte probleme care se refera la parti, precum si mijloacelor care sa permita televiziunii sa incurajeze si mai mult practicarea sporturilor;


sa favorizeze elaborarea unei serii de programe de televiziune destinate promovarii practicii sportive; sa studieze realizarea de noi tipuri de programe (inclusiv in ceea ce se refera la metode si ore de prezentare) având un astfel de obiectiv si sa procedeze la testarea acestora; sa examineze elementul recreativ din transmisia televizata a manifestarilor sportive; sa caute mijloacele prin care cele doua parti ar putea colabora pentru a se stradui sa depaseasca anumite probleme legate de sport si cu care sunt confruntate atât televiziunea cât si organizatiile sportive(cum ar fi necesitatea de a pune la indemâna unui public cât mai larg sporturi noi sau cele practicate de catre o minoritate, abordarea unor episoade de violenta asociate cu manifestarile sportive atât pe terenurile unde acestea au avut loc cât si in alte parti, amestecul excesiv al intereselor comerciale in sportul amator) si sa examineze toate celelalte masuri adecvate de natura similara;


sa stimuleze si, in masura posibilului, sa coordoneze activitatile de cercetare nationala (indeosebi punând accentul pe anchete referitoare la telespectatori) asupra diverselor aspecte legate de sport si televiziune, sa evalueze si sa urmareasca, prin intermediul unor proiecte de cercetare stiintifica adecvate, initiativele, experienta si proiectele care au fost elaborate si promovate;

Invita guvernele statelor membre sa transmita Secretarului General al Consiliului Europei, cel târziu pâna la 1 ianuarie 1981, un raport care sa expuna initiativele si masurile luate pentru a se da urmare prezentei recomandari, precum si rezultatele acestor initiative si acestor masuri.

Get your own Slide Show!
Televiziunea!


Conform unui studiu recent efectuat pe un eşantion de 1000 de persoane din mediul urban din România reiese că ~90% dintre români preferă să-şi petreacă timpul liber în faţa televizorului. Acest lucru demonstrează cât de mare este impactul televiziunii în România. La nivel mondial, în ţările dezvoltate, impactul este şi mai mare. Televizorul a devenit deja un „membru al familiei”, un obiect care nu lipseşte din casa nici unui român de la oraş. În lume, şi în special în ţara noastră, se vinde anual un număr impresionant de televizoare, iar TV prin cablu adaugă periodic în grila lor de programe noi canale de TV lansate recent în România.

Asistăm, astfel, la o explozie a numărului de televiziuni şi la un bombardament informaţional. Marea majoritate a televiziunilor emit acum prin satelit, pe toate continentele, amplificând fenomenul globalizării. Orice emisiune şi orice informaţie produsă într-o ţară poate fi vizionată pe tot Globul. Televiziunea a transformat planeta Pământ într-un „sat planetar” în care informaţia se naşte într-un colţ de pe Glob şi apoi este rapid difuzată în toată lumea. Televiziunea actuală lărgeşte conceptul de mondializare a valorilor şi a non-valorilor; formatele de emisiuni de succes concepute într-o ţară sunt difuzate şi adaptate în toată lumea. Un exemplu ar fi emisiunea „Big Brother” care a fost difuzată şi în România de Prima TV. Istoricul jurnalismului, Hugo Davenport, autorul lucrării „Days that Shock the World”, scrie despre Big Brother: „Acest eveniment multimedia-fără scopuri, trivial, banal, dar obsesiv - a trezit apetitul pentru celebritatea lipsită de talent”. Big Brother a ajuns până în statele arabe unde a fost suspendat după o săptămână de emisie din cauza protestelor vehemente ale comunităţii locale care nu aderă la normele occidentale. De exemplu, cel mai deranjant pentru arabi a fost faptul că participanţii puteau sta împreună în aceeaşi cameră. Deşi organizatorii au încercat să adapteze emisiunea la specificul tradiţiilor arabe (prin organizarea unei camere de rugăciune, de exemplu), totuşi, emisiunea nu a fost „înghiţită” de populaţie, fiind criticată ca fiind prea liberală. Acesta este un exemplu care demonstrează un lucru interesant:deşi asistăm la o mondializare a programelor de TV, totuşi populaţiile unor state opun bariere în calea promovării nonvalorilor. Acolo unde tradiţiile locale sunt adânc înrădăcinate în mintea unei populaţii, programele de TV globalizante nu pot pătrunde. Televiziunea, prin programele sale şi prin ştirile prezentate, tinde să ne schimbe viaţa.
Dacă la începuturile ei, televiziunea emitea imagini alb-negru, astăzi nu numai că vedem imagini color, dar putem viziona programe TV digitale şi sunet 3D surround. Mai exact, TV emite acum imagine de înaltă definiţie, claritate, luminozitate şi rezoluţie. De la televizoarele cu tub catodic (care emiteau radiaţii periculoase pentru ochi) s-a trecut la televizoare şi monitoare cu cristale lichide (LCD) şi la cele cu plasmă. Acestea nu emit radiaţii, iar rezoluţia imaginii este optimă. Culorile, luminozatitatea, claritatea imaginii şi durata de viaţă mai lungă a acestor noi tipuri de televizoare transformă total modul de percepţie a realităţii. Dimen-siunea redusă a tubului permite ca acest nou televizor să fie agăţat de perete, asemuindu-se cu un tablou. Pe de altă parte, televizoarele cu plasmă pot avea şi dimensiuni magnifice echivalând cu mărimea unui ecran de cinematograf. Totuşi, prea puţini români îţi pot permite achiziţionarea unui astfel de televizor deoarece preţun este incredibil de mare. Un televizor cu plasmă costă în România cât un apartament cu 3 camere! Dacă adăugăm la noul televizor digital un sistem „Home cinema” cu boxe-sateliţi care emit sunete 3D Surround, aşezate în câte un colţ al camerei, ne vom transmforma camera proprie într-un adevărat cinema virtual. Tehnologia nu se opreşte aici: specialiştii susţin că viitorul aparţine ecranelor polimerice!

Get your own Slide Show!

Friday, December 08, 2006

Sport!


FOTBAL

Selecţionata naţională de fotbal a României este echipa naţională de fotbal a României şi se află sub controlul Federaţiei Române de Fotbal (FRF). România a fost una dintre cele patru ţări care au participat la primele trei campionate mondiale de fotbal, alături de selecţionatele Braziliei, Franţei şi Belgiei. Totuşi între ediţiile 1950 şi 1986, România a reuşit să se califice la un singur turneu final. Între 1990 şi 2000, selecţionata României s-a calificat în şaisprezecimile sau chiar optimile a trei campionate mondiale consecutive. Această perioadă prielnică şi-a atins culmea în cadrul turneului final al Campionatul Mondial din 1994, când România, avându-l căpitan pe internaţionalul Gheorghe Hagi, a ajuns în sferturile de finală învingând Argentina cu scorul de 3-2. Ulterior a pierdut cu Suedia la penaltiuri. România a făcut de asemenea o figură bună la Euro 2000, când obţinut un 1-1 cu Germania şi a învins Anglia cu 3-2 în grupe, trecând mai departe în sferturile de finală.
Începând cu anul 2001, echipa a trecut printr-o perioadă nefastă, ratând calificările la Campionatul Mondial de Fotbal 2002 şi cel din 2006, precum şi pentru Campionatul European de Fotbal 2004. România va întâlni echipa naţională a Olandei şi vecinii săi sud-est-europeni, Bulgaria, Slovenia şi Albania în grupa G a turneului de calificare din cadrul Campionatului European de Fotbal 2008 (chiar după aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană în 2007).

HANDBAL

Handbalul este un joc sportiv relativ tanar, care a aparut in Europa la sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul secolului 20.
Originile lui sunt insa mult mai departate si le gasim in unele jocuri cu caracter popular practicate in Evul Mediu si in jocurile dinamice folosite in scolile din centrul si nordul Europei la inceputul secolului al 19-lea.
Toate acestea ca principale surse de origine, au fost contopite si modernizate sub influenta unor jocuri sportive deja cu statut de competitie: baschetul, rugbyul si mai ales fotbalul.
In toate variantele lui, jocul de handbal a aparut mai intai in scoli ca material didactic, rod al imaginatiei creatoare a unor eminenti profesori de educatie fizica. Vom lua in considerare ca data de atestare a fiecarei variante, momentul in care depasesc “curtea scolii” iar ca “parinte” pe cel care i-a dat un regulament oficial si l-a lansat intr-o forma competitionala in afara orelor de educatie fizica.
In Romania handbalul a patruns prin “filiera germana” in anii 1920 – 1921 imediat dupa lansarea lui oficiala la Berlin in anul 1919 de catre profesorul KARL SCHELENTZ.
Adevarata poveste a handbalului din Romania incepe in anul 1920 cand un mic grup de profesori de educatie fizica din Ardeal, de la Sibiu, Bistrita si Brasov, unii cu studii superioare de specialitate in Germania sunt invitati de rectorul facultatii din Berlin si de fostul lor profesor de atletism KARL SCHELENTZ (parintele handbalului in 11 jucatori) sa asiste la marile serbari sportive traditionale cu ocazia sfarsitului de an scolar, abia reluate dupa razboi.

Wednesday, October 25, 2006

Cand s-au anuntat cei 10 finalisti de la Mari Romani multa lume a fost surprinsa de aparitia lui Richard Wurmbrand in top. de la reactii “n-am auzit de el” pana la “cine e asta? ” s-a vazut nivelul de cultura al generatiei de azi care il vad pe Gigi Becali ca un model

Richard Wurmbrand (n.24 martie 1909, Bucuressti - d. 17 februarie 2001, Los Angeles) a fost un evreu convertit la cres,tinism, pastor lutheran, persecutat între 1941-1944 de autoritatile române ca evreu si dupa instalarea regimului comunist în România detinut politic ca protestant.


Tuesday, October 24, 2006

3| | |PARAZITII fac videoclip pentru campania Mari Romani| | |4


Filmarile pentru videoclipul melodiei 100 au fost realizate pe durata a 18 ore, in doua locatii – un studio de inregistrari si pe acoperisul unei cladiri.

Dupa aproximativ 5 zile de montaj, echipa formata din Cheloo si Dana Niculescu (responsabili regie), Stefan Hillerin, de la Lucifer Production (director de imagine) si Mihai Vasilache (AMV) - editor imagine - a finalizat videoclipul, care este difuzat de TVR 1, TVR 2, TVR Cultural si TVR International.


MARI ROMANI





Este o initiativa foarte reusita, aceea de a face un top al celor mai mari romani din toate timpurile. Adevarul este ca nu sunt prea clare criteriile de clasificare, dar si dac-ar fi fost controversele tot ar domina imaginea campaniei. Personal l-as numi topul celor mai iubiti romani din toate timpurile pentru ca lumea voteaza pe cel care-l are mai drag la inima, nu? Top 100 reflecta, in mare, tendinta societatii actuale, dar top 10 ne caracterizeaza intru totul ca natie. Cat despre faptul ca avem 5 conducatori in top il consider a fi natural. La urma urmei cand te gandesti la sintagma "mari romani" te gandesti in primul rand la acte de bravura de care, mai ales, conducatorii dau dovada. Artistii sunt elite ale neamului, dar totusi nu isi impun o imagine puternica precum o face un conducator, de exemplu.